Cultură
O seară a valorilor perene la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea
Cel de-al doilea concert al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea din noua stagiune deschisa pe 30/09 a fost dedicat memoriei lui Ion Voicu. La pupitrul orchestrei simfonice s-a aflat dirijorul Alexandru Ganea. Laureat al concursului internațional al orchestrelor de tineret de la Haga în 1998Alexandru Ganea este un dirijor cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul muzicii clasice. Este dirijor al Orchestrei „Universitaria” din cadrul Universității Naționale de Muzică București (UNMB) și conferențiar universitar doctor la aceeași instituție. Este absolvent al Academiei de Muzică din București, unde a studiat vioara și muzica de cameră.
În 2001, a făcut tranziția de la vioară la dirijat, sub îndrumarea maestrului Dumitru Goia. De atunci, a colaborat cu majoritatea orchestrelor filarmonice din România și a fost dirijor al Filarmonicii din Pitești între 2008 și 2012, unde este în prezent dirijor invitat permanent. Alexandru Ganea este un dirijor remarcabil, cunoscut pentru abordarea sa meticuloasă și pasionată a muzicii simfonice. În calitate de dirijor al Orchestrei „Universitaria” din cadrul Universității Naționale de Muzică București și al Filarmonicii din Pitești, Ganea este apreciat pentru capacitatea sa de a forma muzicieni valoroși și pentru dedicația sa pedagogică.
Invitatul serii a fost descendentul familiei Voicu, Mădălin Voicu jr. – pianist. Talentatul pianist al familiei Voicu este născut pe 10 iulie 1952 în București și este fiul renumitului violonist Ion Voicu. De-a lungul carierei sale, Mădălin Voicu a fost implicat în diverse proiecte muzicale. A fost implicat în organizarea de evenimente culturale și festivaluri menite să pună în valoare tradițiile și arta românească.
Relația dintre Mădălin Voicu jr. și Ion Voicu a fost una de strânsă legătură familială și profesională.
Și pentru că Mădălin Voicu jr. a dorit să dedice concertul de la Râmnicu Vâlcea în memoria celebrului violonist, bunicul său, se cuvine să amintim câteva cuvinte despre cel care ar fi împlinit pe 8 octombrie 2024, 101 ani. Recunoscut ca „prinț al viorii”, Ion Voicu a fost și dirijor El s-a născut pe 8 octombrie 1923, în București și a fost elevul celebrului compozitor și violonist George Enescu . Ion Voicu a fondat Orchestra de Cameră București în 1969 și a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani. A avut o carieră internațională de succes, fiind apreciat pentru virtuozitatea sa. De asemenea, a fost primul violonist român care a cântat la o vioară Stradivarius.
Moștenirea sa continuă prin înregistrările sale și influența pe care a avut-o asupra muzicii clasice.
Centenarul nașterii lui Ion Voicu a prilejuit luni 08/10 susținerea concertului omagial dedicat acestuia, concert care a avut loc la Ateneul Român anul trecut. Și la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, a fost ales un repertoriu de excepție. Pentru a se comemora un corifeu al muzicii interpretative romanești se putea apela doar la creații excepționale. Astfel Uvertura operei “La Clemenza di Tito” care este o piesă orchestrală plină de viață și energie a deschis seara cu acorduri puternice și dramatice, care au captat imediat atenția sălii. Secțiune lirică și melodioasă, care caracterizează eleganța și măreția caracteristice stilului clasic al lui Mozart au fost îndelung apreciate de melomani.
Cea dea doua lucrare aleasa din creația lui Wolfgang Amadeus Mozart,a fost Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră în La major, K. 488, creație remarcabilă din perioada clasică, compusă în 1786. Orchestrei filarmonicii din Râmnicu Vâlcea ia revenit rolul de a de a deschide concertul și de a susține prima temă. A urmat intrarea pianului pentru a aduce a următoarea temă, mai ornamentată și modulată. Acest concert a fost apreciat pentru complexitatea sa armonică și expresivitatea melodică, fiind unul dintre cele mai iubite concerte pentru pian ale lui Mozart.
In partea a doua a serii s-a interpretat Simfonia nr. 1 în Do major, Op. 21, de Ludwig van Beethoven, care este o operă clasică esențială. Compusă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prezentată în premieră la Viena în 1800, aceasta ilustrează tranziția de la stilul clasic al lui Haydn și Mozart către inovațiile romantice ale lui Beethoven. Publicată în 1801, simfonia a fost compusă în perioada 1799-18001.
Simfonia este structurată în patru părți și reflectă abilitățile tehnice și creativitatea lui Beethoven, prefigurând revoluția muzicală pe care avea să o aducă lucrările sale ulterioare. O piesă plină de viață și inovație, care marchează un început promițător al carierei simfonice a lui Beethoven. Simfonia este scrisă pentru o orchestră standard a vremii, care include instrumente cu coarde, suflători și percuție. Interpretarea Orchestrei Filarmonicii Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea a respectat intru totul canoanele simfoniei și a contribuit la reușita unei seri deosebite, îndelung apreciată de melomanii vâlceni.
Cristian Ovidiu Dinica
Cultură
Simona Maxim: “ Îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul„
Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival, consideră că muzica înseamnă, în primul rând, dragoste, un sentiment complex ce vine dinăuntru și îmblânzește inimi, cucerește cele mai neobișnuite piscuri ale sufletului.
Sibiu Jazz Festival (ediția 54) ne invită să împărtășim acest sentiment, să-l celebrăm și pentru măcar câteva zile (2-6 septembrie) să-l ridicăm la binemeritatul rang nobil.
Sibiu Jazz Festival este cel mai vechi festival de jazz din România. Într-un moment în care tot mai multe orașe și-au construit propriile festivaluri de jazz, cum ați reușit să păstrați identitatea Sibiu Jazz Festival? Care sunt lucrurile pe care nu le-ați negociat niciodată?
Dacă vorbim de vechi vorbim de calitate și dacă adăugăm muzica în această ecuație deja vorbim de tradiție de la care nu ne abatem atât noi, dar, în special, iubitorii de jazz care astăzi vin la ediția cu numărul 54 împreună cu copiii lor. Vorbim deja de un public ereditar de jazz. Aceasta este unicitatea Sibiu Jazz Festival, în primul rând, prin raportarea la istorie și timp. Căci există un timp istoric și un timp al jazzului. Despre acest timp vorbim, un spațiu temporal al jazzului care tinde către atemporal către metafizica muzicii și către bucuria sunetului.

Aș pune semnul egal între bucuria de a trăi și bucuria de cânta, de a dansa, de a simți lăuntric muzica. Festivalul este exact prilejul acestei călătorii inițiatice care îți oferă șansa unei introspecții prin magia sunetelor.
În al doilea rând, cred că un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte. Un festival este menit să ofere un cumul de experiențe, o stare prelungită de vrajă chiar și după festival care să trezească un foc lăuntric în inimă și întrebări mistuitoare în rațiune. De asemenea, totul contează: diversitatea programului artistic, oferta turistică și culturală a orașului, evenimente conexe care atrag mai multor categorii de public de cu vârste diferite.
Sibiu Jazz Festival promite o experiență integrală, globală, holistică cum se spune mai nou. Ca de fiecare dată rămâne neschimbat în festival conceptul de bază: muzica bună!
Sibiu Jazz Festival nu și-a legat niciodată identitatea de un singur spațiu, ci a ales să circule prin oraș, de la săli consacrate până la biserici și alte spații neconvenționale. Ce câștigă festivalul din această mobilitate și ce pierde? Cum arată harta ediției din acest an?
Am vorbit deja de un timp istoric al jazzului care la rândul său are nevoie de un spațiu fizic. Am ales spații sacre (biserici, lăcașuri de cult vechi încă neintegrate în circuitul turistic al orașului) sau spații cu efervescență culturală pe care să le revitalizăm cu jazz și proiecte artistice îndrăznețe, cu potențial, practic inspirând artiștii să fie și mai creativi prin îmbinarea dintre muzică, artă corporală, poezie, actorie etc. Festivalul din acest an se deschide cu o experiență muzicală la granița dintre teatru și film. Astfel, continuăm procesul creativ instituit cu ani în urmă de a urmări, include și concepe proiecte pilot sau de tip experiment cu adevărat inedite.
La fiecare ediție dorim să oferim publicului proiecte muzicale foarte diferite ca și coloratură muzicală. Nici una din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă.

Line-up-ul unui festival spune întotdeauna ceva despre felul în care organizatorii văd prezentul unui gen muzical. Dacă ediția a 54-a ar putea fi citită ca un manifest, care ar fi ideea din spatele selecției artistice?
Invit publicul să descopere line-up-ul din acest an, mai ales că programul complet poate fi vizualizat pe site-ul nostru – https://sibiujazz.eu/.
Pendulăm între continuitate și modernitate. Prin participarea în festival a trupei Equinox Quintet (câștigătorii Sibiu Jazz Competition 2025) asigurăm o continuitate a calității muzicale. Equinox Quintet reprezintă noua generație de muzicieni formați printr-o pregătire academică solidă care readuc pe scenă un jazz modern energic, construit pe compoziții originale, improvizație colectivă și o estetică actuală aflată la intersecția dintre jazz-rock fusion și tradiția jazzului modern.
Dacă vorbim de modernitate, Nguyen Le Trio este în premiră la Sibiu Jazz Festival 2026. Vorbim de un muzician profund, plin de mister, ce caută să răscolească metafizica muzicii.
Nguyen vine însoțit de parizianul Romain Labaye, la bas electric, și scoțianul Alyn Cosker, la tobe, elaborând un repertoriu pentru festival unde vom regăsi cele mai celebre compoziții din albumele fusion ale sale: Bakida, Silk & Sand, Streams, Jimi’s Back, și altele.
Vom avea parte și de o furtună electroacustică, vorbim de AZURE a lui Ulrich Drechsler Trio, o veritabilă forță a naturii, cu misiunea de a-și defini propria viziune asupra muzicii de club. Vom dansa, vom descoperi infinitul și bucuria de a trăi. AZURE este cea mai mare aventură a lui Ulrich de până acum, o călătorie pe teritorii muzicale complet necunoscute.
Bilete pentru perioada 2-6 septembrie pentru fiecare eveniment se găsesc aici https://sibiujazzfestival.iabilet.ro/.
Programul Sibiu Jazz Festival depășește de mult granița concertelor și a muzicii live. Cum se completează în acest an muzica cu celelalte formate și manifestări artistice din program?
Jazzul nu a fost niciodată singur. Mereu a fost acompaniat de imaginație, poezii, spații neconvenționale, creație în deplină libertate. Această atmosferă vrem să o recreăm de fiecare dată. Pentru ea ne luptăm să aducem pe scenă formațiile formate în spiritul libertății. Nu căutăm granițe, ci netezirea lor. Vedem limite pentru pretextul suficient de a le explora și îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul.
2026 rămâne un an complicat pentru sectorul cultural: bugete reduse, sponsori mai prudenți și evenimente redimensionate sau chiar anulate. Cum se vede această presiune din interiorul unui festival cu peste cinci decenii de istorie? Și unde trasați limita între adaptare și compromis?
Jazzul nu poate fi oprit de anii complicați pe care îi traversăm ba chiar, în mod paradoxal, acești ani mai dificili pun presiune pe muzicieni să dea naștere unor compoziții de o calitate superioară. E larg răspândit conceptul de zonă de confort care în muzică nu face bine deloc. Vremurile grele ne scot din zona de confort și ne aruncă în față realitatea așa cum este. Șansa noastă e să fim ancorați în prezent cu un pas spre viitor.
Cunosc bine faptul că bugetele sunt mai suple, sponsorii sunt mai precauți și caută soluții de bun simț pentru a-și reduce, pe cât posibil, aportul financiar în comunități. Cuvântul cheie astăzi este adaptabilitatea pe toate palierele. Compromisuri pot există în măsura în care ele pot fi înțelese, integrate în spiritul și organizarea festivalului.
Lista parteneri noștri tradiționali și europeni e destul de închegată: Primăria Municipiului Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Rock FM, Club Francophone d’Affaires de Sibiu, Hermania, Schwarz Gruppe Int, Sobis Smart Collaboration, iabilet.ro, Cărturești, Hermanstädter Zeitung, Europe Jazz Network, European Jazz Network Green, Semente Cultural Promotions Suedia și Jazz Fan Rising.
Jazzul s-a născut ca o formă de libertate și de rezistență culturală, iar de-a lungul istoriei a însoțit numeroase mișcări sociale. Într-o lume dominată de algoritmi și consum rapid, mai păstrează jazzul această forță de a incomoda și de a pune întrebări? Sau rolul lui s-a schimbat?
Sibiu Jazz Festival este o revedere cu farmecul inegalabil al jazzului și o șansă pentru extinderea comunității europene de jazz.
Sibiu Jazz Festival rămâne cel mai renumit festival de jazz din România. Acest lucru se datorează și faptului că, începând cu anul 2005, am devenit membri ai cele mai importante organizații europene de jazz: Europe Jazz Network. Totodată suntem mândrii că în plan internațional am fost singurul festival de jazz din țară prezentat la Târgul de Turism de la Berlin în cadrul programului “Jazz Across Europe”.
Noi, la Sibiu Jazz Festival, reprezentăm o comunitate veche, închegată, care trece prin transformări în măsura în care și societatea trece prin ele. Cred cu tărie că muzica înseamnă viață și viața are muzica ei proprie. Când prima o urmărește pe ce de-a doua, fenomenul artei pătrunde în intimitatea omului.
Cultură
Ecourile unei seri de colecție: Concertul Aniversar „Semper Gloria” la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea
Pe 25 mai 2026, Sala Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea a devenit epicentrul unei reverberații culturale unice. Într-o atmosferă încărcată de emoție și respect, concertul aniversar extraordinar „Semper Gloria” a adus un omagiu profund uneia dintre cele mai mari personalități ale culturii române: Maestrul Tudor Gheorghe.
Nu a fost doar un simplu concert, ci o celebrare a spiritului autentic românesc, transpus în măreția muzicii culte.
O fuziune sonoră de excepție
Sub bagheta magistrală a dirijorului Marius Hristescu – cel care decodează și îmbracă de decenii genialitatea melodică a Maestrului în haine simfonice -, publicul vâlcean a fost martorul unui spectacol total. Programul serii a cuprins lucrări originale semnate de Tudor Gheorghe și Marius Hristescu, o simbioză perfectă între poezia cântată și rigoarea compoziției clasice.
Pe scenă, Orchestra Simfonică a Filarmonicii și Corul „Euphonia” (pregătit cu măiestrie de dirijorul Marian Stroe) au oferit o bază sonoră grandioasă, amplă și vibrantă, capabilă să poarte publicul prin stări diverse, de la melancolie profundă la momente de o intensitate dramatică copleșitoare.
Soliști care au dat glas emoției
Prezența soliștilor a ridicat dinamica serii la nivel de gală:
- Baritonii Ștefan Ignat și Ioan Cherata au punctat momentele solistice cu o tehnică vocală impecabilă și o prezență scenică magnetică, oferind greutate și noblețe textelor interpretate.
- Vitalie Negruță a adus o notă distinctă de dinamică și textură prin dublul său rol – voce și percuție -, inserând acea pulsație organică, vie, specifică universului artistic al Maestrului.
„Semper Gloria” nu a fost doar o reverență în fața trecutului și a unei cariere monumentale, ci și o dovadă vie că muzica inspirată din filonul românesc rămâne universală, actuală și profund mișcătoare atunci când este reconstruită cu geniu și rigoare clasică.
O seară de 25 mai care va rămâne, cu siguranță, în memoria afectivă a publicului din Râmnicu Vâlcea ca un reper de aur al stagiunii.
Cultură
Anotimpurile de Vivaldi – un concert veșnic actual
Concertul ”Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, prezentat în data de 16 martie 2026 de Orchestra de cameră a filarmonicii sub conducerea Maestrului Florin Ionescu‑Galați, a readus în atenția publicului o lucrare care, deși aparține epocii baroce, rămâne surprinzător de actuală. Într-o lume în care ritmurile vieții se accelerează, iar tehnologia pare să domine orice formă de expresie, muzica lui Vivaldi continuă să respire cu o prospețime uimitoare, păstrându‑și puterea de a emoționa, de a sugera imagini și de a crea legături subtile între om și natură.
”Anotimpurile” reprezintă în esență, un poem simfonic înainte de vremea poemului simfonic. Fiecare dintre cele patru concerte este construit ca o poveste sonoră, o succesiune de tablouri în care orchestra devine un pictor al luminii, al vântului, al furtunii sau al liniștii pastorale. Vivaldi nu descrie doar fenomene naturale, ci surprinde stări sufletești, tensiuni interioare, momente de exuberanță sau de meditație, transformând ciclul naturii într-o metaforă a existenței umane. Tocmai această dimensiune programatică, această capacitate de a transforma sunetul în imagine, apropie lucrarea de poemul simfonic romantic, deși ea precede cu aproape două secole apariția genului.
Actualitatea Anotimpurilor nu se explică doar prin frumusețea lor melodică, ci și prin felul în care reușesc să vorbească publicului contemporan. Într-o epocă în care oamenii caută sens, echilibru și reconectare cu natura, muzica lui Vivaldi devine un refugiu, o fereastră către ritmurile firești ale lumii. Contrastele puternice, dinamica vie, caracterul aproape cinematografic al partiturii fac ca lucrarea să fie percepută astăzi cu aceeași intensitate ca în secolul al XVIII‑lea.
În acest context, interpretarea lui Florin Ionescu‑Galați a adus un plus de coerență, expresivitate, naturalețe și rafinament. Prezența sa în dublă ipostază – dirijor și solist – a conferit întregului concert o unitate organică, o fluiditate care a permis orchestrei să respire într‑un singur gest artistic. Ca solist, Ionescu‑Galați a tălmăcit excepțional vocea caldă și limpede a viorii, capabilă să treacă firesc de la lirismul primăverii la dramatismul verii sau la sobrietatea iernii. Ca dirijor, a modelat ansamblul cu eleganță și precizie, obținând un echilibru subtil între rigoarea stilului baroc și libertatea expresivă cerută de această lucrare atât de bogată în nuanțe.
Orchestra de cameră a Filarmonicii ”Ion Dumitrescu” a răspuns cu sensibilitate și profesionalism, construind un peisaj sonor în care fiecare instrument și‑a găsit locul firesc. Corzile au adus luminozitate și elasticitate frazelor, suflătorii au completat atmosfera cu accente coloristice, iar ”continuo‑ul” a oferit stabilitatea necesară pentru ca întregul discurs muzical să curgă natural. Împreună, au reușit să transforme sala de concert într‑un spațiu al imaginației, în care publicul a putut „vedea” muzica, nu doar să o audă.
Concertul din 16 martie 2026 a demonstrat încă o dată că ”Anotimpurile” nu sunt doar o lucrare celebră, ci o creație vie, capabilă să se reinventeze cu fiecare interpretare. Prin viziunea lui Florin Ionescu‑Galați și prin rafinamentul simfonicului vâlcean, capodopera lui Vivaldi a devenit un poem simfonic etern, un dialog între trecut și prezent, între natură și om, între sunet și emoție. În fața unei asemenea muzici, timpul pare să se oprească, iar arta își recapătă sensul profund: acela de a uni oamenii prin frumusețe.
Dirijor și solist: Florin Ionescu‑Galați
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Ion Dumitrescu din Ramnicu Valcea, 16 martie 2026
Ovidiu Dinica
-
Socialacum 4 ani3 recomandări de termostate pentru locuința ta
-
Evenimentacum 8 aniMedieșean băut, tras pe drepta de polițiștii rutieri
-
Afaceriacum 4 aniKarpatia Canalizari intra pe piata din Sibiu cu servicii de vidanjare si reparatii
-
Culturăacum 8 aniExpoziția „Sârmă și Vin” la Muzeul de Artă Contemporană Sibiu
-
Socialacum 8 aniDe ce videochatul are atât de mult succes și de ce bărbații apelează la aceste servicii?
-
Uncategorizedacum 8 aniUnde gasesti, la precomanda, huse pentru Samsung Galaxy S10 Lite
-
Exclusivacum 3 aniPROMO/Bombele din ancheta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti/Ziaristul STAVRI CATALIN , zis PESTE, un pseudo ziarist dar dovedit narcoman, santajist si spagar este in „corzi”(IV)/Scandalul White Tower are îngrengături neimaginabile – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Evenimentacum 8 ani„Declaraţiile sunt de o gravitate extremă” | Sibiul de AZI

