Eveniment
Europa Centrală și de Est își pierde atractivitatea | Sibiul de AZI
Sute de manageri din România atrag atenţia asupra crizei forţei de muncă din anumite domenii. În industria IT – o adevărată mină de aur pentru economia ţării – e tot mai greu să găseşti programatori sau personal cu reale cunoştinţe în domeniu. Sutele de companii producătoare de componente auto şi, mai ales, cei doi mari constructori de automobile din România se luptă pentru a găsi angajaţi în zone extrem de sensibile ale industriei precum mecatronica. Nici măcar în construcţii sau agricultură nu există suficienţi oameni dispuşi să lucreze. Cu câteva zile în urmă, edilul Iaşiului – un oraş dintr-o zonă a ţării cu mulţi şomeri – declara că „există o criză a forţei de muncă autohtonă, o criză reală, concretă”. În acest context, inspectorul şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi, George Tanasievici, anunţa că sunt firme de construcţii care folosesc deja forţă de muncă din afara spaţiului comunitar. „O firmă ne-a anunţat recent că a adus 25 de muncitori din Vietnam. Trebuie să înceapă lucrul în curând. Aşteaptă să primească permisul de lucru de la Bucureşti. (…) Mai sunt şi cetăţeni din Republica Moldova care lucrează în România. Ei sunt foarte mulţi, unii însă au dublă cetăţenie, româno-moldovenească, caz în care nu îi mai putem considera străini”, a explicat George Tanasievici.
În Capitală, chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a evidenţiat pericolul: „Suntem aşa, spre 2005, în ceea ce priveşte tensionarea pieţei muncii. Atenţie, însă, nu trebuie să ajungem acolo! Probabil că mai ştiţi ce a fost în 2007 – 2008. Toată lumea se uita numai în sus şi când au venit corecţiile, au fost extrem de dureroase”. În Cluj, recrutorii din zona IT se plâng şi ei. În ciuda faptului că de pe băncile facultăţilor ies anual peste 6.000 de absolvenţi cu specializare în acest domeniu, nevoia este dublă. Aşa se face că recrutorii vânează acum candidaţi din Vietnam, Nepal sau Filipine.
Din nefericire, pe lângă problemele punctuale ale lipsei de viziune în domeniul pregătirii potenţialilor angajaţi, România, ca şi alte ţări din regiune, se confruntă cu un adevărat exod al personalului calificat şi cu o creştere rapidă a costurilor cu forţa de muncă.

Nici polonezii nu o duc mult mai bine
Cehia şi Polonia sunt statele din Europa Centrală şi de Est (ECE) cu cele mai mici rate ale şomajului. În iulie, doar 2,3% dintre cehi şi 3,5% dintre polonezi nu aveau un loc de muncă. Cu astfel de cifre, mult sub media UE de 6,8% şi la distanţă foarte mare de cea din zona Euro (8,2%) este destul de limpede cât de acută poate deveni criza de angajaţi. Jan Wroblewski, un polonez care a acceptat ingrata sarcină de a găsi angajaţi pentru un lanţ hotelier cu prezenţă în toate zonele ţării, a primit, la doar câteva zile de la publicarea anunţului de recrutare, o propunere neaşteptată: o firmă i-a sugerat să acopere posturile libere cu personal din Filipine. „La început, o astfel de idee mi s-a părut ciudată”, explică Wroblewski. „Am început însă să analizăm propunerea şi s-a dovedit că diferenţa dintre polonezi şi filipinezi nu e chiar atât de mare. Chiar dacă unii trebuie să vină de la 10.000 de kilometri depărtare. Și ei sunt catolici, deci credem că se vor integra bine în societatea locală. Deja ne gândim la contracte mai mari”, a dezvăluit polonezul. Problema lui nu este singulară. Pe măsură ce scăderea ratei şomajului atinge noi recorduri, iar lipsa de angajaţi începe să muşte din profitul companiilor, oamenii de afaceri din state precum Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia văd dispărând avantajul deţinut de companiile lor încă de la aderarea la Uniunea Europeană. Modelul economic bazat pe atragerea investiţiilor străine prin forţa de muncă ieftină este tot mai greu de susţinut şi devine tot mai limpede că întreaga regiune ECE se apropie rapid de o răscruce de drumuri. „Modelul anterior de creştere a profitat de rezervele de muncă disponibile care au putut fi utilizate mai bine. Comuniştii au fost atât de risipitori încât a durat aproape 25 de ani pentru a putea reutiliza pe deplin capitalul uman pe care îl avem ”, explică Witold Orlowski de la divizia PwC din Varşovia. Pe această temă, jurnaliştii de la Financial Times sunt cât se poate clari: creşterea salariilor pentru ca cetăţenii care au privit ani de-a rândul cu invidie standardele de viaţă din Europa Occidentală este binevenită, însă există riscul ca majorările să fie mai rapide decât productivitatea şi, în acest caz, regiunea nu va mai putea atrage investiţiile străine care i-au garantat creşterea până acum.
Declin demografic
Pentru vest-europeni este greu de înţeles cum de state precum Polonia, România, Ungaria sau Bulgaria au ajuns să acuze o criză a forţei de muncă. După ani buni în care polonezii şi românii au invadat Marea Britanie devenind unul dintre subiectele-cheie pentru Brexit şi după ce majoritatea statelor din ECE au refuzat să primească refugiaţi este dificil să accepţi că aceste ţări au ajuns la fundul sacului. Totuşi, lipsurile de forţă de muncă din ECE sunt chiar rezultatul declinului demografic şi al succesului economic. După ce a atins punctul culminant la sfârşitul anilor 1990, populaţia regiunii se micşorează acum, situaţia fiind cauzată de migraţia masivă şi de o slabă rată a natalităţii. Iar această tendinţă este probabil să se înrăutăţească. Potrivit proiecţiilor ONU, populaţia combinată din Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia – cunoscute sub numele de Vişegrad 4 sau V4 – va scădea de la circa 64 de milioane în 2017 la doar 55,6 milioane până în 2050. O reducere cu aproximativ 13%. Mai grav chiar, Bulgaria va pierde nu mai puţin de 23% din populaţie, iar Croaţia şi România câte 17%. În nicio altă zonă a lumii declinul demografic luat în calcul nu este atât de accentuat. Pentru un ordin de mărime, trebuie spus că în Bulgaria, care se află pe primul loc în acest clasament, scăderea va fi de 1,7 milioane de locuitori până în 2050 – echivalentul întregii populaţii a capitalei şi a zonei metropolitane din jurul acesteia.
Creştere economică rapidă
Pentru moment, modelul economic din ultimii ani continuă să dea rezultate. Economiile din Vişegrad 4 vor creşte cu aproximativ 4% anul acesta, iar cea a României tot cam atât. JPMorgan şi Standard Chartered plănuiesc deschiderea de noi birouri în Varşovia. Cel mai mare producător de automobile din Marea Britanie, Jaguar Land Rover, va muta producţia Land Rover Discovery la noua sa fabrică din vestul Slovaciei. Concurenţii germani Daimler şi BMW lucrează la noi fabrici în Ungaria. Ceva mai la est, în România, industria IT este în plin avânt. Cu toate acestea, abilitatea regiunii de a furniza lucrători pentru a menţine marii investitori se apropie de limite. În trimestrul al doilea din 2018, 86,6% dintre companiile industriale din Ungaria au declarat că deficitul de forţă de muncă ar putea limita producţia lor în trimestrul următor, potrivit Eurostat. În Polonia procentul a fost de 49,7%, iar în Cehia de 43,2%, nivel aproape dublu faţă de rezultatele de acum doi ani.

România, exemplu negativ
Un studiu realizat de Euler Hermes arată că în multe ţări europene majorarea nominală a salariilor a depăşit cu mult nivelul de creştere a productivităţii. Companiile au absorbit costurile salariale mai ridicate acceptând marje de profit mai scăzute, preferând menţinerea preţurilor la produsele comercializate la niveluri apropiate de cele de până acum, limitând astfel impactul asupra inflaţiei. O excepţie de la acest trend se observă însă în România. „În luna mai a acestui an, în România, inflaţia a înregistrat o valoare de 5,4%. Acest procent a fost influenţat de creşterea nominală a salariilor din primul trimestru, cu 12,7 %. (…) Ungaria şi Slovacia au înregistrat, şi ele, creşteri ale ratei inflaţiei de 2,8 % , respectiv 2,6 %”, arată analiştii departamentului de Cercetare Economică de la Euler Hermes. Aceştia menţionează şi că „în ceea ce priveşte nevoia de finanţare externă brută, în România aceasta se situează la 134 % din rezervele valutare. Ungaria are un excedent de cont curent şi un deficit fiscal acceptabil, iar nevoile sale de finanţare externă sunt adecvate, reprezentând doar 75% în rezervele valutare. Polonia afişează o nevoie de finanţare externă în raport cu rezervele sale valutare de 136% bazate, în general, pe o macroeconomie relativ solidă”.
Exuberanţa, aproape de final
Într-un raport Bloomberg dat publicităţii la jumătatea lunii august se menţionează că avântul economic care s-a conturat în ultimii patru ani în estul Europei se estompează. Creşterea a scăzut în al doilea trimestru, comparativ cu un vârf atins la începutul anului, în Polonia şi Cehia, cele mai mari economii ale regiunii. Deşi Ungaria, România şi Slovacia au reuşit să aibă creşteri mai rapide, printre obstacolele întâmpinate de ele regăsim costuri mai mari de împrumut, o penurie de muncitori şi un export mai redus cauzat de încetinirea zonei Euro, principala lor piaţă de export.
În timp ce creşterea este încă puternică, naţiunile de la Marea Baltică până în Balcani văd primele semne că au atins punctul culminant. Regiunea a evitat, în mare măsură, turbulenţele care agravează situaţia altor pieţe emergente, dar incertitudinea cu privire la riscurile comerciale afectează cererea pentru produse, inclusiv automobile şi electronice. Între timp, presiunea inflaţionistă a determinat Cehia şi România să majoreze ratele dobânzilor.
(Articol publicat în ediţia de luni, 10 septembrie 2018, a revistei Capital. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întreaga ţară.)
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Cum alegi un cadou de Ziua Îndrăgostiților fără să pari că ai cumpărat ceva în grabă?
Valentine’s Day are talentul de a agita lumea. Îți amintește brusc că timpul trece, că oamenii așteaptă semne, că e ușor să lași iubirea să se exprime doar în zilele în care ai energie și chef. Și când te lovește panica, soluția pare simplă: intri pe internet, alegi primul lucru care arată bine, apeși pe butonul de cumpărare și speri să iasă. Numai că un cadou cumpărat în grabă are, de cele mai multe ori, mirosul lui. Nu e vina lui, săracul. E vina felului în care ajunge la celălalt: ca o notificare, nu ca un gest.
Așa că întrebarea reală nu e doar „ce să cumpăr?”. Întrebarea e: cum faci să se simtă ca o alegere, nu ca o reacție? Cum transformi un obiect, o floare sau o experiență într-o dovadă de atenție, fără să pari că ai dat scroll cu inima strânsă și ai închis laptopul cu un oftat?
De ce se simte un cadou „în grabă”
Când oamenii spun „se vede că e luat pe fugă”, rareori se referă la produsul în sine. Uneori, chiar e un lucru frumos. Problema e că, în spatele lui, nu se simte povestea. Nu se simte omul. Pare că ai cumpărat un bilet la un concert fără să știi dacă îi place muzica sau ai luat o cutie de bomboane pentru că a fost la reducere. E ca și cum ai îmbrăca pe cineva într-un palton bun, dar care nu e pe măsura lui: poate arată bine în vitrină, dar nu încălzește.
Un cadou cumpărat în grabă, de obicei, are trei semne care trădează. Primul e genericitatea, senzația că ar fi putut fi pentru oricine. Al doilea e absența unei note personale, a unui detaliu care să lege cadoul de o amintire, de o glumă dintre voi, de un moment mic, dar important. Al treilea e prezentarea, felul în care este oferit. Când pui un obiect într-o pungă oarecare și îl întinzi cu un „na, uite” (chiar dacă în sufletul tău e dragoste), mesajul care ajunge poate fi altul.
Asta e partea care doare puțin: oamenii nu primesc doar cadouri, primesc și subtext. Primesc timpul pe care l-ai pus acolo. Primesc energia ta. Primesc chiar și graba ta.
Pornește de la persoană, nu de la vitrină
Dacă aș avea un singur sfat, ar fi acesta: începe cu o întrebare despre celălalt, nu cu o căutare în magazin. Ce îi face bine? Ce îl liniștește? Ce îl pune pe gânduri? Ce îl face să râdă cu poftă, de parcă ar fi din nou copil? Dacă răspunsurile nu vin imediat, nu e o tragedie. Uneori ai nevoie să stai puțin cu întrebarea, să o lași să se așeze.
Mulți dintre noi credem că romantismul ar trebui să fie spontan. Dar adevărul e că romantismul bun are ceva din disciplina unui om care ține la relația lui. Pare spontan la suprafață, dar e construit din atenție repetată. Din observații strânse în timp. Din faptul că ai notat în minte, fără să-ți dai seama, că îi place ceaiul de mentă seara sau că are un loc preferat în oraș unde se simte în siguranță.
Și da, uneori cadoul ideal nu e un obiect, ci un moment pe care îl creezi. Un drum scurt fără telefon, o cină gătită cu adevărat, cu lumina mai domoală, cu muzica potrivită. Nu sună spectaculos, știu. Dar tocmai asta e frumusețea: iubirea nu are mereu nevoie de artificii, are nevoie de consecvență.
Cadoul ca limbaj al atenției
Un cadou reușit are, aproape întotdeauna, o logică emoțională. Nu e neapărat logică de tipul „îi place X, deci cumpăr X”. E mai degrabă „îi place cum se simte X”. De exemplu, dacă persoana iubită e genul care trăiește în ritm alert, care are mereu ceva de rezolvat și doarme cu gândurile aprinse, un cadou bun nu e încă un lucru, încă un obiect care cere spațiu și grijă. Poate fi ceva care îi scade presiunea. Un buchet care îi schimbă aerul din cameră. Un bilețel care îi dă voie să se oprească. Un obiect mic, personalizat, care spune: „nu trebuie să demonstrezi nimic azi”.
Pe de altă parte, dacă ai lângă tine un om care se hrănește din gesturi vizibile, din simboluri, din lucruri care rămân, nu-l ajută un cadou abstract, un „îți ofer timpul meu” spus în treacăt. Pentru el, poate contează o amintire materializată, o fotografie pusă într-o ramă bună, o brățară gravată, ceva care poate fi atins într-o zi proastă.
Cadoul nu e despre ce cumperi. E despre ce traduci.
Dacă ai puțin timp, nu te panica, schimbă strategia
Uneori, viața te prinde. Ai muncă, ai familie, ai oboseală. Nu toți avem luxul de a planifica în decembrie ce facem în februarie. Și totuși, chiar și cu timp puțin, poți să nu pari grăbit. Secretul e să nu alegi repede, ci să alegi clar.
Când te uiți la o sută de opțiuni, graba se vede. Când reduci alegerile la câteva care au sens, cadoul capătă direcție. E diferența dintre a arunca o monedă și a lua o decizie. Poți să te întrebi, simplu: „Ce ar putea folosi persoana asta ca să se simtă mai bine în viața ei de zi cu zi?”. Nu într-un mod utilitar, ca un cuptor cu microunde (deși și asta poate fi iubire, depinde ce fel de cuplu sunteți), ci într-un mod uman, intim.
Poate are nevoie să se simtă celebrată. Poate are nevoie să se simtă ascultată. Poate are nevoie să se simtă dorită. Și, îți spun sincer, e ok dacă trebuie să reformulezi de câteva ori până găsești cuvântul potrivit. Asta nu e indecizie, e atenție.
Detaliul care face diferența
Un cadou, oricât de frumos ar fi, se poate rata printr-un singur lucru: lipsa unei punți între el și voi. De aceea, cel mai simplu mod de a-l salva de impresia de grabă e să adaugi o punte. Un mesaj scris de mână. Nu perfect, nu literar, nu „ca în filme”. Un mesaj care sună a tine. Un mesaj în care recunoști ceva adevărat.
Poți să scrii despre un moment mic, poate chiar banal, care pentru tine a contat. Despre dimineața în care a pus cafeaua pe masă fără să spui nimic. Despre cum te-a ținut de mână la un drum lung. Despre felul în care îți pune întrebări când vede că ești departe cu mintea. Un astfel de mesaj nu are nevoie de floricele stilistice. Are nevoie de sinceritate.
Și mai e ceva: ambalajul. Nu, nu mă refer la cutii scumpe și funde exagerate. Mă refer la grijă. La faptul că te-ai oprit o clipă să te gândești cum se simte când îl deschide. La un colț de hârtie frumos, la o panglică, la o floare alăturată. Sunt lucruri mici, dar au efectul acela de „cineva a stat aici”.
Personalizarea, atunci când e făcută cu gust
Personalizarea poate fi magică sau poate fi… cringe, ca să zic așa. Diferența o face intenția. Dacă personalizezi doar ca să bifezi, devine un șablon. Dacă personalizezi ca să spui ceva despre voi, devine memorie.
Un nume gravat poate fi ok, dar un cuvânt care are sens doar pentru voi e altă ligă. O dată poate fi frumoasă, dar o frază scurtă care surprinde o promisiune sau o glumă internă e și mai frumoasă. Personalizarea bună e discretă și exactă, ca un ac.
În același spirit, o floare devine altceva atunci când alegi soiul pe care îl iubește, nu cel care e „cel mai de Valentine’s”. Sau când alegi culori care îi plac, nu culori care arată bine în feed. Iubirea reală are un pic de dezordine și multă autenticitate.
Gesturi care par gândite, chiar dacă sunt simple
Un cadou nu trebuie să fie mare ca să fie memorabil. Uneori, un lucru mic, pus în context, devine mare. De exemplu, dacă partenerul tău a spus de câteva ori că îi e dor de un miros din copilărie, poate găsești o lumânare sau un parfum de cameră care amintește de asta. Dacă îi place să gătească, nu îi lua încă o ustensilă fără suflet, ci ceva care îl inspiră. Dacă îi place să citească, nu îi cumpăra doar o carte, ci și o seară în care să aibă timp să o deschidă. Da, știu, sună ușor teoretic, dar aici e partea grea a relațiilor: nu e suficient să oferi lucruri, trebuie să oferi și spațiu ca acele lucruri să fie trăite.
Sunt și cazuri în care cadoul poate fi chiar un fel de reparație blândă. Nu în sensul de a cumpăra iertare, nu funcționează așa. Dar dacă ai fost mai absent în ultima vreme, dacă ai lăsat stresul să te facă irascibil, un cadou gândit poate fi un mod de a spune: „Am observat. Îmi pare rău. Îți sunt aici”. Asta cere curaj, pentru că e vulnerabil. Dar vulnerabilitatea e, de multe ori, romantismul adevărat.
Unde intră un brand bun în poveste
Uneori ai o idee, dar ai nevoie de un loc care să o execute frumos. Și aici contează mult felul în care comanzi, cât de simplu e procesul, dacă poți adăuga un mesaj, dacă livrarea e serioasă. Pentru că, da, e trist, dar adevărat: un gest bun poate fi stricat de logistică.
Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.
Dacă ai nevoie de inspirație și vrei să te uiți la opțiuni care arată îngrijit și au aerul acela de cadou ales, nu doar cumpărat, poți arunca un ochi aici: cadouri Valentines day. Ideea nu e să găsești „ceva”. Ideea e să găsești ceva care să se lipească de povestea voastră.
Cum îți dai seama că ai nimerit
Nu există un test perfect, dar există un semn foarte bun: când te gândești la cadou și îți vine în minte fața lui, nu reacția generică. Îți vine în minte felul în care își ridică sprâncenele când e surprins, cum își strânge buzele când încearcă să nu plângă, cum zâmbește cu tot cu obraji. Dacă îți imaginezi un moment real, nu un „o să-i placă, cred”, ești pe drumul bun.
Un alt semn e că, în timp ce pregătești cadoul, simți un fel de calm. Nu agitație, nu panică. Calm. Pentru că, atunci când alegi cu atenție, nu mai e nevoie să te justifici. Nu mai e nevoie să compensezi.
Și mai e ceva, poate cel mai important: cadoul bun nu te face să te simți erou. Te face să te simți partener. Te pune în aceeași cameră cu celălalt, nu pe o scenă.
Dacă relația e nouă sau complicată
Ziua Îndrăgostiților e diferită pentru fiecare. Uneori e prima dată când oferi un cadou cuiva, și ai impresia că fiecare gest e un examen. Alteori sunteți împreună de ani de zile și te întrebi dacă mai are rost să faci ceva special. Alteori, sincer, sunteți într-o perioadă mai dificilă și cadoul pare o încercare stângace de a lipi ceva ce s-a crăpat.
Într-o relație nouă, cred că cel mai elegant lucru e să alegi ceva atent, dar nu copleșitor. Să lași loc și pentru el, pentru felul lui de a primi, pentru ritmul lui. Un cadou prea mare poate părea o presiune. Un cadou prea mic poate părea indiferență. Aici ajută mult să alegi ceva care spune „mă interesează” fără să spună „te-am analizat”. O floare bine aleasă, o carte cu un mesaj scurt, un obiect discret personalizat, ceva care nu strigă.
Într-o relație lungă, riscul nu e graba, ci rutina. Cadoul poate deveni o copie la indigo a anului trecut. Și poate că, într-un fel, e normal. Dar dacă vrei să nu pară făcut pe pilot automat, schimbă un detaliu. Schimbă felul în care îl oferi. Nu da cadoul în timp ce răspunzi la mesaje. Oprește-te. Uită-te la el. Spune ceva adevărat, chiar dacă e simplu: „Am vrut să-ți aduc aminte că te aleg”. Fără poezie, fără spectacol.
Iar dacă relația e complicată, cel mai bun cadou e uneori un gest care nu ocolește elefantul din cameră. Un bilețel în care spui că vrei să vorbiți. O invitație la o plimbare în care să nu vă grăbiți. Un cadou care include și o promisiune de prezență, nu doar de obiect.
Nu încerca să compensezi prin preț
E ușor să cazi în capcana asta. Când simți că n-ai avut timp, când știi că ai fost absent, când te simți vinovat, te gândești: „ok, cumpăr ceva scump și se rezolvă”. Dar oamenii simt diferența dintre generozitate și compensare. Un cadou scump, dacă nu are suflet, poate chiar să apese. Te face să te simți dator, nu iubit.
Generozitatea reală e un amestec de intenție și potrivire. Uneori înseamnă să cumperi ceva mai bun, mai de calitate, tocmai ca să arăți că ai ales cu grijă. Alteori înseamnă să simplifici, să alegi un singur lucru bine gândit și să-l oferi cu prezență. Și da, știu, sună aproape prea simplu. Dar iubirea, când e sănătoasă, se sprijină pe lucruri simple.
Mic ritual pentru ultima sută de metri
Dacă ești genul care lasă lucrurile pe ultima clipă (nu judec, fiecare avem felul nostru), îți propun un ritual mic înainte să finalizezi cadoul. Stai două minute și scrie, undeva, trei lucruri pe care le apreciezi la persoana asta. Nu pe telefon, dacă poți, că telefonul te împrăștie. Scrie pe o foaie. Apoi uită-te la cadoul ales și întreabă-te dacă, într-un fel, se leagă de măcar unul dintre lucrurile acelea. Dacă nu se leagă deloc, poate merită să schimbi. Dacă se leagă, chiar și discret, ai o bază bună.
Și când îl oferi, lasă un moment să existe. Nu te grăbi să îl explici, să îl justifici, să spui „n-am avut timp”. Oamenii aud asta și li se strânge ceva în stomac, pentru că îl transformi în povestea ta, nu a lor. Oferă-l. Respiră. Lasă-l să primească.
Iubirea care nu se grăbește
Poate că asta e esența. Nu poți mereu să controlezi timpul. Dar poți controla felul în care ești prezent. Un cadou care nu pare cumpărat în grabă e, de fapt, un cadou care nu pare oferit în grabă. Chiar dacă ai comandat târziu, chiar dacă ai ales repede, dacă îl înconjori cu atenție, cu un mesaj personal, cu un moment de întâlnire adevărată, el capătă greutate.
Și, sincer, nimeni nu ține minte toate cadourile dintr-o viață. Oamenii țin minte cum i-ai făcut să se simtă. Dacă reușești să aduci în ziua aceea sentimentul că sunt văzuți, că sunt aleși, că sunt în siguranță lângă tine, ai câștigat. Nu în sensul de competiție, ci în sensul acela în care iubirea, pentru o clipă, se așază la locul ei. Ca o farfurie spălată la timp, ca o fereastră deschisă într-o seară în care aerul miroase a început.
Eveniment
Stand-Up Comedy la Sibiu: Anisia Gafton și Serghei, în misiunea „Mrs &Mr 007”
Publicul din Sibiu este invitat să ia parte la o „misiune de comedie explozivă” la Hotel Ramada Sibiu. Evenimentul de stand-up comedy „Mrs & Mr 007” îi aduce pe scenă pe Anisia Gafton și Serghei, alături de Bogdan Nonic și Vlad Oprea.
Anisia Gafton și Serghei, numele principale ale serii și „agenții secreți” ai spectacolului, sunt cunoscuți pentru umorul tăios și chimia lor pe scenă. Spectacolul este inspirat de eleganța spionilor și promite să dezarmeze publicul cu umor inteligent.
Li se alătură Bogdan Nonic, cu stilul său unic, și Vlad Oprea, care va deschide spectacolul.
Detaliile evenimentului și bilete
Spectacolul: „Mrs & Mr 007”
Locație: Hotel Ramada Sibiu
Dată și oră: Luni, 15 decembrie, ora 21:00
Link bilete:
https://headliners.iabilet.ro/bilete-sibiu-stand-up-comedy-cu-anisia-gafton-serghei-nonic-si-opreanu-mrs-mr-007-113796/
Organizatorii îndeamnă publicul să se pregătească pentru o seară de acțiune și umor de înaltă clasă. Asigurarea locurilor din timp este recomandată pentru a garanta accesul la această misiune specială de divertisment de la Sibiu.
Sursa: Ziarul Transilvaniei
-
Socialacum 3 ani3 recomandări de termostate pentru locuința ta
-
Evenimentacum 8 aniMedieșean băut, tras pe drepta de polițiștii rutieri
-
Afaceriacum 3 aniKarpatia Canalizari intra pe piata din Sibiu cu servicii de vidanjare si reparatii
-
Culturăacum 8 aniExpoziția „Sârmă și Vin” la Muzeul de Artă Contemporană Sibiu
-
Socialacum 8 aniDe ce videochatul are atât de mult succes și de ce bărbații apelează la aceste servicii?
-
Uncategorizedacum 7 aniUnde gasesti, la precomanda, huse pentru Samsung Galaxy S10 Lite
-
Exclusivacum 2 aniPROMO/Bombele din ancheta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti/Ziaristul STAVRI CATALIN , zis PESTE, un pseudo ziarist dar dovedit narcoman, santajist si spagar este in „corzi”(IV)/Scandalul White Tower are îngrengături neimaginabile – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 aniOrdinea publica nu se apara cu contabili, cu psihologi, cu consilieri juridici. O aperi cu politisti. In strada.

