Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival, consideră că muzica înseamnă, în primul rând, dragoste, un sentiment complex ce vine dinăuntru și îmblânzește inimi, cucerește cele mai neobișnuite piscuri ale sufletului. 

Sibiu Jazz Festival (ediția 54) ne invită să împărtășim acest sentiment, să-l celebrăm și pentru măcar câteva zile (2-6 septembrie) să-l ridicăm la binemeritatul rang nobil.

Sibiu Jazz Festival este cel mai vechi festival de jazz din România. Într-un moment în care tot mai multe orașe și-au construit propriile festivaluri de jazz, cum ați reușit să păstrați identitatea Sibiu Jazz Festival? Care sunt lucrurile pe care nu le-ați negociat niciodată?

Dacă vorbim de vechi vorbim de calitate și dacă adăugăm muzica în această ecuație deja vorbim de tradiție de la care nu ne abatem atât noi, dar, în special, iubitorii de jazz care astăzi vin la ediția cu numărul 54 împreună cu copiii lor. Vorbim deja de un public ereditar de jazz. Aceasta este unicitatea Sibiu Jazz Festival, în primul rând, prin raportarea la istorie și timp. Căci există un timp istoric și un timp al jazzului. Despre acest timp vorbim, un spațiu temporal al jazzului care tinde către atemporal către metafizica muzicii și către bucuria sunetului.  

Aș pune semnul egal între bucuria de a trăi și bucuria de cânta, de a dansa, de a simți lăuntric muzica. Festivalul este exact prilejul acestei călătorii inițiatice care îți oferă șansa unei introspecții prin magia sunetelor. 

În al doilea rând, cred că un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte. Un festival este menit să ofere un cumul de experiențe, o stare prelungită de vrajă chiar și după festival care să trezească un foc lăuntric în inimă și întrebări mistuitoare în rațiune. De asemenea, totul contează: diversitatea programului artistic, oferta turistică și culturală a orașului, evenimente conexe care atrag mai multor categorii de public de cu vârste diferite.

Sibiu Jazz Festival promite o experiență integrală, globală, holistică cum se spune mai nou. Ca de fiecare dată rămâne neschimbat în festival conceptul de bază: muzica bună!

Sibiu Jazz Festival nu și-a legat niciodată identitatea de un singur spațiu, ci a ales să circule prin oraș, de la săli consacrate până la biserici și alte spații neconvenționale. Ce câștigă festivalul din această mobilitate și ce pierde? Cum arată harta ediției din acest an?

Am vorbit deja de un timp istoric al jazzului care la rândul său are nevoie de un spațiu fizic. Am ales spații sacre (biserici, lăcașuri de cult vechi încă neintegrate în circuitul turistic al orașului) sau spații cu efervescență culturală pe care să le revitalizăm cu jazz și proiecte artistice îndrăznețe, cu potențial, practic inspirând artiștii să fie și mai creativi prin îmbinarea dintre muzică, artă corporală, poezie, actorie etc. Festivalul din acest an se deschide cu o experiență muzicală la granița dintre teatru și film. Astfel, continuăm procesul creativ instituit cu ani în urmă de a urmări, include și concepe proiecte pilot sau de tip experiment cu adevărat inedite. 

La fiecare ediție dorim să oferim publicului proiecte muzicale foarte diferite ca și coloratură muzicală. Nici una din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă. 

Line-up-ul unui festival spune întotdeauna ceva despre felul în care organizatorii văd prezentul unui gen muzical. Dacă ediția a 54-a ar putea fi citită ca un manifest, care ar fi ideea din spatele selecției artistice?

Invit publicul să descopere line-up-ul din acest an, mai ales că programul complet poate fi vizualizat pe site-ul nostru – https://sibiujazz.eu/.

Pendulăm între continuitate și modernitate. Prin participarea în festival a trupei Equinox Quintet (câștigătorii Sibiu Jazz Competition 2025) asigurăm o continuitate a calității muzicale.  Equinox Quintet reprezintă noua generație de muzicieni formați printr-o pregătire academică solidă care readuc pe scenă un jazz modern energic, construit pe compoziții originale, improvizație colectivă și o estetică actuală aflată la intersecția dintre jazz-rock fusion și tradiția jazzului modern.  

Dacă vorbim de modernitate, Nguyen Le Trio este în premiră la Sibiu Jazz Festival 2026. Vorbim de un muzician profund, plin de mister, ce caută să răscolească metafizica muzicii. 

Nguyen vine însoțit de parizianul Romain Labaye, la bas electric, și scoțianul Alyn Cosker, la tobe, elaborând un repertoriu pentru festival unde vom regăsi cele mai celebre compoziții din albumele fusion ale sale: Bakida, Silk & Sand, Streams, Jimi’s Back, și altele.

Vom avea parte și de o furtună electroacustică, vorbim de AZURE a lui Ulrich Drechsler Trio, o veritabilă forță a naturii, cu misiunea de a-și defini propria viziune asupra muzicii de club. Vom dansa, vom descoperi infinitul și bucuria de a trăi. AZURE este cea mai mare aventură a lui Ulrich de până acum, o călătorie pe teritorii muzicale complet necunoscute. 

Bilete pentru perioada 2-6 septembrie pentru fiecare eveniment se găsesc aici https://sibiujazzfestival.iabilet.ro/.

Programul Sibiu Jazz Festival depășește de mult granița concertelor și a muzicii live. Cum se completează în acest an muzica cu celelalte formate și manifestări artistice din program?

Jazzul nu a fost niciodată singur. Mereu a fost acompaniat de imaginație, poezii, spații neconvenționale, creație în deplină libertate. Această atmosferă vrem să o recreăm de fiecare dată. Pentru ea ne luptăm să aducem pe scenă formațiile formate în spiritul libertății. Nu căutăm granițe, ci netezirea lor. Vedem limite pentru pretextul suficient de a le explora și îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul. 

2026 rămâne un an complicat pentru sectorul cultural: bugete reduse, sponsori mai prudenți și evenimente redimensionate sau chiar anulate. Cum se vede această presiune din interiorul unui festival cu peste cinci decenii de istorie? Și unde trasați limita între adaptare și compromis?

Jazzul nu poate fi oprit de anii complicați pe care îi traversăm ba chiar, în mod paradoxal, acești ani mai dificili pun presiune pe muzicieni să dea naștere unor compoziții de o calitate superioară. E larg răspândit conceptul de zonă de confort care în muzică nu face bine deloc. Vremurile grele ne scot din zona de confort și ne aruncă în față realitatea așa cum este. Șansa noastă e să fim ancorați în prezent cu un pas spre viitor.  

Cunosc bine faptul că bugetele sunt mai suple, sponsorii sunt mai precauți și caută soluții de bun simț pentru a-și reduce, pe cât posibil, aportul financiar în comunități. Cuvântul cheie astăzi este adaptabilitatea pe toate palierele. Compromisuri pot există în măsura în care ele pot fi înțelese, integrate în spiritul și organizarea festivalului.  

Lista parteneri noștri tradiționali și europeni e destul de închegată: Primăria Municipiului Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Rock FM, Club Francophone d’Affaires de Sibiu, Hermania, Schwarz Gruppe Int, Sobis Smart Collaboration, iabilet.ro, Cărturești, Hermanstädter Zeitung, Europe Jazz Network, European Jazz Network Green, Semente Cultural Promotions Suedia și Jazz Fan Rising.

Jazzul s-a născut ca o formă de libertate și de rezistență culturală, iar de-a lungul istoriei a însoțit numeroase mișcări sociale. Într-o lume dominată de algoritmi și consum rapid, mai păstrează jazzul această forță de a incomoda și de a pune întrebări? Sau rolul lui s-a schimbat?

Sibiu Jazz Festival este o revedere cu farmecul inegalabil al jazzului și o șansă pentru extinderea comunității europene de jazz. 

Sibiu Jazz Festival rămâne cel mai renumit festival de jazz din România. Acest lucru se datorează și faptului că, începând cu anul 2005, am devenit membri ai cele mai importante organizații europene de jazz: Europe Jazz Network. Totodată suntem mândrii că în plan internațional am fost singurul festival de jazz din țară prezentat la Târgul de Turism de la Berlin în cadrul programului “Jazz Across Europe”. 

Noi, la Sibiu Jazz Festival, reprezentăm o comunitate veche, închegată, care trece prin transformări în măsura în care și societatea trece prin ele. Cred cu tărie că muzica înseamnă viață și viața are muzica ei proprie. Când prima o urmărește pe ce de-a doua, fenomenul artei pătrunde în intimitatea omului.

Pe 25 mai 2026, Sala Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea a devenit epicentrul unei reverberații culturale unice. Într-o atmosferă încărcată de emoție și respect, concertul aniversar extraordinar „Semper Gloria” a adus un omagiu profund uneia dintre cele mai mari personalități ale culturii române: Maestrul Tudor Gheorghe.

Nu a fost doar un simplu concert, ci o celebrare a spiritului autentic românesc, transpus în măreția muzicii culte.

O fuziune sonoră de excepție

Sub bagheta magistrală a dirijorului Marius Hristescu – cel care decodează și îmbracă de decenii genialitatea melodică a Maestrului în haine simfonice -, publicul vâlcean a fost martorul unui spectacol total. Programul serii a cuprins lucrări originale semnate de Tudor Gheorghe și Marius Hristescu, o simbioză perfectă între poezia cântată și rigoarea compoziției clasice.

Pe scenă, Orchestra Simfonică a Filarmonicii și Corul „Euphonia” (pregătit cu măiestrie de dirijorul Marian Stroe) au oferit o bază sonoră grandioasă, amplă și vibrantă, capabilă să poarte publicul prin stări diverse, de la melancolie profundă la momente de o intensitate dramatică copleșitoare.

Soliști care au dat glas emoției

Prezența soliștilor a ridicat dinamica serii la nivel de gală:

• Baritonii Ștefan Ignat și Ioan Cherata au punctat momentele solistice cu o tehnică vocală impecabilă și o prezență scenică magnetică, oferind greutate și noblețe textelor interpretate.
• Vitalie Negruță a adus o notă distinctă de dinamică și textură prin dublul său rol – voce și percuție -, inserând acea pulsație organică, vie, specifică universului artistic al Maestrului.

„Semper Gloria” nu a fost doar o reverență în fața trecutului și a unei cariere monumentale, ci și o dovadă vie că muzica inspirată din filonul românesc rămâne universală, actuală și profund mișcătoare atunci când este reconstruită cu geniu și rigoare clasică.

O seară de 25 mai care va rămâne, cu siguranță, în memoria afectivă a publicului din Râmnicu Vâlcea ca un reper de aur al stagiunii.

Concertul ”Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, prezentat în data de 16 martie 2026 de Orchestra de cameră a filarmonicii sub conducerea Maestrului Florin Ionescu‑Galați, a readus în atenția publicului o lucrare care, deși aparține epocii baroce, rămâne surprinzător de actuală. Într-o lume în care ritmurile vieții se accelerează, iar tehnologia pare să domine orice formă de expresie, muzica lui Vivaldi continuă să respire cu o prospețime uimitoare, păstrându‑și puterea de a emoționa, de a sugera imagini și de a crea legături subtile între om și natură.

”Anotimpurile” reprezintă în esență, un poem simfonic înainte de vremea poemului simfonic. Fiecare dintre cele patru concerte este construit ca o poveste sonoră, o succesiune de tablouri în care orchestra devine un pictor al luminii, al vântului, al furtunii sau al liniștii pastorale. Vivaldi nu descrie doar fenomene naturale, ci surprinde stări sufletești, tensiuni interioare, momente de exuberanță sau de meditație, transformând ciclul naturii într-o metaforă a existenței umane. Tocmai această dimensiune programatică, această capacitate de a transforma sunetul în imagine, apropie lucrarea de poemul simfonic romantic, deși ea precede cu aproape două secole apariția genului.

Actualitatea Anotimpurilor nu se explică doar prin frumusețea lor melodică, ci și prin felul în care reușesc să vorbească publicului contemporan. Într-o epocă în care oamenii caută sens, echilibru și reconectare cu natura, muzica lui Vivaldi devine un refugiu, o fereastră către ritmurile firești ale lumii. Contrastele puternice, dinamica vie, caracterul aproape cinematografic al partiturii fac ca lucrarea să fie percepută astăzi cu aceeași intensitate ca în secolul al XVIII‑lea.

În acest context, interpretarea lui Florin Ionescu‑Galați a adus un plus de coerență, expresivitate, naturalețe și rafinament. Prezența sa în dublă ipostază – dirijor și solist – a conferit întregului concert o unitate organică, o fluiditate care a permis orchestrei să respire într‑un singur gest artistic. Ca solist, Ionescu‑Galați  a tălmăcit excepțional vocea caldă și  limpede a viorii, capabilă să treacă firesc de la lirismul primăverii la dramatismul verii sau la sobrietatea iernii. Ca dirijor, a modelat ansamblul cu eleganță și precizie, obținând un echilibru subtil între rigoarea stilului baroc și libertatea expresivă cerută de această lucrare atât de bogată în nuanțe.

Orchestra de cameră a Filarmonicii ”Ion Dumitrescu” a răspuns cu sensibilitate și profesionalism, construind un peisaj sonor în care fiecare instrument și‑a găsit locul firesc. Corzile au adus luminozitate și elasticitate frazelor, suflătorii au completat atmosfera cu accente coloristice, iar ”continuo‑ul” a oferit stabilitatea necesară pentru ca întregul discurs muzical să curgă natural. Împreună, au reușit să transforme sala de concert într‑un spațiu al imaginației, în care publicul a putut „vedea” muzica, nu doar să o audă.

Concertul din 16 martie 2026 a demonstrat încă o dată că ”Anotimpurile” nu sunt doar o lucrare celebră, ci o creație vie, capabilă să se reinventeze cu fiecare interpretare. Prin viziunea lui Florin Ionescu‑Galați și prin rafinamentul simfonicului vâlcean, capodopera lui Vivaldi a devenit un poem simfonic etern, un dialog între trecut și prezent, între natură și om, între sunet și emoție. În fața unei asemenea muzici, timpul pare să se oprească, iar arta își recapătă sensul profund: acela de a uni oamenii prin frumusețe.

Dirijor și solist: Florin Ionescu‑Galați
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Ion Dumitrescu din Ramnicu Valcea, 16 martie 2026

Ovidiu Dinica